domenica 14 agosto 2016

‘U JUCATURI di Domenico Orifici

‘U JUCATURI
di Domenico Orifici



‘Nu picciottu chi facia l’impiegatu
ô lottu avia jucatu.
Fu basatu d’ ‘a furtuna
 E vinciu centu miliuna.
Si sintiu chiù putenti di lu
Padri onniputenti.
Ô capufficiu ‘na vardata e ‘nto ’n’occhiu ‘na sputata.
 “Cu li pizzenti non ci staiu di st’ufficiu mi ni vaiu”.
Dissi tuttu risulutu
A l’amici c’avia avutu
Cu ‘na valigia di dinari non sapia c’avia a fari.
S’accattau ‘na gran Ferrari e si misi a giriari.
A San Remu si firmau e ô casinò s’avvicinau.
Si mittiu a jucari cu l’intentu di sbancari.
‘A pallina chi ballava li so’ numiri li satava.
Ê tri jorna chi jucava ‘a so testa ci fumava.
A un’ trattu s’accurgiu chi lu sordu ci finiu.
Pi putirisi rifari si jucau puru ‘a Ferrari.
Poi sturdutu si susiu e d’ ‘u casinò si ni nisciu.
 valigia sbacantata ci tirau ‘na gran pidata.
Nun avennu chiù chi diri non sapia p’unni iri.
Arrivau davanti ô mari e si misi a santiari.

IL GIOCATORE
Un giovane che faceva l’impiegato
al lotto aveva giocato,
 fu baciato dalla fortuna
e vinse centomilioni
Si sentiva più potente del Signore Onnipotente.
Al capufficio una guardata e in un ‘occhio una sputata.
“Con i pezzenti non ci stò,
 da quest’ufficio me ne vò”.
Disse tutto risoluto
Agli amici che aveva avuto.
Con una valigia di denari non sapeva cosa fare.
Si comprò una gran Ferrari e si mise a viaggiare.
A San Remo si fermò e si avvicinò al casinò.
Si mise a giocare con l’intento di sbancare.
La pallina che girava i suoi numeri li saltava.
Dopo tre giorni che giocava la testa gli fumava
Ad un tratto se n’è accorto che di denaro era a corto.
Volendosi rifare si giocò la sua Ferrari.
Poi stordito si alzò e uscì dal casinò.
Alla valigia ormai svuotata gli tirò un gran pedata.
Non avendo più che fare non sapeva dove andare.

Arrivò davanti al mare e si mise a bestemmiare.



Nessun commento:

Posta un commento